Website in curs de publicare.
Owner: Bogdan Banut (bogdan.banut@yahoo.com)
Data estimativa a lansarii site-ului: amu ce sa mai zic... om vedea! :)
X (14.12.2009 19:48:47): ce-mi dai daca-ti ofer io o dimineata de aia...de care vrei tu?
X (14.12.2009 19:48:49): ha?
X (14.12.2009 19:48:53): n-aud
io (14.12.2009 19:49:29): o dimineatza cum vreau eu?
.......................................
io (14.12.2009 19:50:50): auzi, te-am intrebat de trebe sa-ti aduca mosu?
io (14.12.2009 19:51:00): ce vrei tu mai mult tu X
X (14.12.2009 19:51:01): un bebe
Hai, misca-ti curu'. Fara "dar"!
S-a lansat din nou un proiect incredibil de simplu si frumos. Citeste, si fa si tu ceva!
Asadar, sa va si explic despre ce e vorba. Suntem unii care avem multe. Unii poate au mai multe decat noi. Unii poate au de toate. Da' mai sunt multi care poate doar viseaza sa aiba ceea ce avem noi.
Cum am trecut cam toti de copilarie, avem multe chestii aduse de vreun Mos si uitate prin vreun sertar. Sau pur si simplu, ceva care odata, in copilarie, ne-a incantat - dar acum zace sub un deget de praf. Sau nu avem nimic de genul asta da' vrem sa facem un copil sa zambeasca si o punem cumva de-un cadou.
Treaba e foarte simpla: se ia una bucata de cutie de pantofi, se umple cu chestii pentru copii, si se aduna toate... nu stiu inca unde - da' va tin la curent. Cutiile astea ajung la copii din familii defavorizate din zona Clujului - s-ar zice ca sunt chiar destule, desi unora ne vine greu sa credem asta. Pe scurt, asta e o modalitate de a face un cadou de sarbatori unui copil care altfel nu ar primi acest cadou.
O regula simpla: cadourile sunt facute pentru un copil de o anumita varsta - de aceea aveti grija ca toate chestiile din cadou sa i se potriveasca. Notati pe cutie varsta si sexul copilului (de ex, "baietel 8-9 ani"). Cred ca nu mai tre sa spun: fara lucruri deteriorate, bani, etc. Usual stuff - bun simt elementar, ca doar nu o faci din obligatie.
De Craciunul 2008 s-au implicat la greu in acest proiect Oana si Val. Se stiu ei, nu trebe nume de familie. Nu pot sa zic decat ca a fost cel mai frumos proiect pe care l-am vazut in 2008. Anul asta am vazut provocarea lansata din Mures - si sunt deja cativa adepti pe filiera asta :)
O poza din 2008, din biroul lui Val din iQuest (da, toate alea sunt cadouri aduse de voluntari!):
Mailul oficial de anul acesta, de la cei care au lansat acest proiect deosebit:
Shoebox 2009
Dragi prieteni,
Ne intilnim din nou si in acest an pentru o noua campania "Shoe Box".
Anul trecut datorita inimilor si stradaniilor voastre s-au strins 512 pachete!!! Le-am distribuit copiilor din Cluj si imprejurimi si au adus multa multa bucurie. Cei care v-ati implicat si in distribuirea lor stiti cel mai bine :) . Copii care au beneficiat de aceste cadouri au fost copii din diferite centre de plasament, centre pentru copii cu dizabilitati dar cele mai multe au fost duse copiilor din familiile foarte sarace.
De-a lungul acestor campanii am intilnit oameni frumosi, buni, minunati si plini de dragoste, care s-au implicat si punind mina de la mina au facut minuni. M-am bucurat sa primesc emailuri si telefoane inca din octombrie, intrebindu-ma cind incepem anul acesta.
Si iata ca e decembrie si povestea continua si anul acesta . Daca vrei sa te implici si vrei sa faci un cadou sau mai multe iata ce trebuie sa faci:
Ai nevoie de: o cutie goala de pantofi pe care o invelesti frumos in hirtie de impachetat cadouri cu teme de craciun (si cutia si capacul ei).
Apoi pui in cutie:
dulciuri (ex.ciocolata, biscuiti, napolitane), dar NU ceva perisabil (ex.banane, portocale, iaurt), un caiet, creioane colorate, o jucarie/mai multe, perie si pasta de dinti, un sapun, o felicitare de Craciun pe care sa scrii citeva rinduri, un fular/caciula/ciorapi grosi/ manusi/sau orice alt articol de imbracaminte, nou /purtat dar care sa arate bine, sa nu fie rupt, patat sau deteriorat, poate si o luminare, insa fara chibrituri, nu cumva copiii sa faca vreo isprava. Luminarea nu trebuie sa fie ceva fancy ci una "folosibila" (multi dintre ei NU au nici macar curent electric).
Poti sa pui inauntru tot ce intra, ce vrei si ce crezi ca trebuie unui copil de virsta respectiva si sexul respectiv. Am sa te rog sa scrii pe capacul cutiei virsta si sexul (ex. fetita 5 ani), asta ca sa stiu cui sa-l dau. Pachetele pot contine tot ce Dumnezeu va pune pe suflet, tinind cont si de virsta si sexul copilului pentru care faceti cadoul. Va rog sa nu puneti alimente perisabile (ex.portocale, iaurt) sau care s-ar putea deteriora/desface in timpul manipularii (ex.compot de casa in borcan de sticla).
Cei care doresc sa se implice ma pot contacta:
e-mail: oanavesa@gmail.com
mess.id: oana78vesa
web http://shoebox.ro/
Copii sint intre 1-18 ani fete si baieti, iar pachetele trebuie strinse pina in 12 decembrie 2009 inclusiv.
Fiti binecuvintati!
Oana Vesa
Dragii mei,
Colectarea pachetelor se face pina in data de 12 Decembrie inclusiv.
Si se face in Centru, la Valentin Vesa, sotul meu, la firma.
El lucreaza la IQUEST, peste drum de Primarie, in cladirea aceea mare unde se afla si sediul central al RDS-ului. Linga este si o filiala ING. Il poti gasi acolo intre 10.00-17.30 L-V la etajul 1. (dar toata lumea din firma stie despre campanie :) ) .
iQuest Technologies SRL
Str. Motilor Nr. 6-8, 400001 Cluj-Napoca
Va salut pe toti, numai bine.
Oana Vesa
Si fiti atenti ce poate sa iasa dintr-o asemenea actiune:
Frumos, nu? Hai, pune mana si fa un cadou! :)
O seara... dificila. Multumiri contributorilor: Sergiu (dreapta) si Luci (stanga)! :D
O multime de oameni, iesind de la un eveniment clujean. Primul/prima care imi zice unde e
facuta poza, primeste un drink din partea mea. Aia care erau acolo se exclud! (sorry, da' voi oricum v-ati distrat atunci)
Jur ca nu mai stiu unde e facuta poza asta. Adica am doua candidate - lacurile Belis
si Dragan, sunt frumoasa amandoua, asa ca puteti merge la amandoua sa gasiti canalul.
Si de ce sa-l gasiti? pai e simplu. Pentru ca ai ocazia sa vezi sub picioarele tale,
da' chiar sub picoarele tale, un hau de vreo..... nu stiu mah, ca e mult. Da' chiar mult.
Sa stiti ca mie mi-a trebuit ceva curaj sa stau cu ambele picioare pe gratarul ala de canal. Pe tine te tine? :))
Asta e Polus. Simpatic, jucaus si cu bun-simt (se vede buna crestere si pe un pisoi!).
Nascut si crescut in Floresti (nascut pe cand s-a deschis Polus-ul, asta e povestea lui).
E favoritul jucatorilor de poker - de altfel nici nu am avea vreo alternativa ca stapanu-sau
ne cam goleste de bani de fiecare data. Partea leului, cum s-ar zice. Sau partea lui Mihai? :D
Bah, eu sunt fiu da padurar. Poate de-aia sunt mai familiar cu padurea decat majoritatea.
Si nu stiu daca puteti sa vedeti frumusetea intr-o ciuperca - da' daca nu, va rog sa ma credeti: asa arata ciuperca perfecta:
Culeasa undeva prin Larga, parca in 2007, cand si-o luat Nitzu senior Megane-ul. Si junioru l-a scos la plimbare. :D
Haideti sa va arat cam cum arata primavara la Bogdana. Poate sa zica cineva ca nu-i fain?!?
Nasolie curata: mi-am pierdut tot ce aveam pe o partitie. Partitia aia pe care cica tineam chestiile importante. FUCK!!! Am ramas fara toate pozele din 2008, ceva proiecte, chestii pentru master. Bagami-ash.....
Rugaminte: cine are poze din 2008, inclusiv revelion, care m-ar interesa si pe mine (si nu ma refer la funtasticus :D) e rugat sa ma anunte - si sa mi le si dea.
Mentiune: daca cineva mai credea ca lansez site-ul intr-un timp rezonabil, acuma pot sa-l anunt ca se insela urat de tot. Tot ce-am lucrat la site... s-a dus pe ____!
Sfat: folositi un backup policy. Revin cu detalii cand aflu si eu mai multe :D
Nitzu: o bere diseara?
Nitzu: parca mi-e sete, desi am mult de munca..
Bogdan Banut: cre ca ies la o poveste cu ioana dupa servici
Bogdan Banut: dup-aia zicea mitza sa mergem la o bila in manastur
Bogdan Banut: unde vrei sa te incadrez?
Nitzu: arg...
Nitzu: nu poci veni in manastur
Nitzu: ca nu am masina
Bogdan Banut: daca aveai masina, nu puteai ca nu puteai sa bei
Nitzu: corect
Nitzu: de aia (nu) imi place mie de tine
Nitzu: ca esti DASTAPT
Bogdan Banut: oricum, zi o solutie, nu ma lua cu argumente, motive si scuze
Nitzu: week-end
Nitzu: solutia de avarie..
Bogdan Banut:
Bogdan Banut: e marti. noi vorbim deja de weekend?!?
Bogdan Banut: esti lipsit de haz. total. adica de tot total!
Nitzu: man
Nitzu: am f mult de munca
Nitzu: 1. pt germania
Nitzu: 2. vineri e ceva examen partial
Nitzu: 3. *cenzurat*
Nitzu: 4. *cenzurat*
Nitzu: 5. anca e bolnava
Nitzu: 6... mai continui?
Bogdan Banut: da, te rog. ma face sa ma simt mult mai lipsit de griji
Nitzu: 6. ma dor rinichii
Nitzu: 7. *asta nu vreau eu sa o cenzurez*: mi s-a infundat WC ieri si m-am chinuit sa il desfund de nu vrei sa stii
Nitzu: 8. inca nu a intrat salariu
Nitzu: 9. tre sa imi iau cauciucuri de iarna
Nitzu: 10. tre sa merg in zalau ca is ceva probleme
Nitzu: 11... mai continui?
Bogdan Banut: da, te rog. ma face sa ma simt mult mai lipsit de griji
Bogdan Banut: da' mah, o chestie tot nu inteleg: daca tot esti asa de full, de ce ai mai lansat momeala cu iesitul la bere?
Nitzu: ma
Bogdan Banut: 1. am evaluari
Nitzu: as avea chef sa uit de toate
Nitzu: sincer
Bogdan Banut: 2. e criza financiara
Bogdan Banut: 3. am de invatat/lucru pentru master
Bogdan Banut: 4. am de invatat pentru firma
Bogdan Banut: 5. am de lucru la site
Bogdan Banut: 6. nu am femeie
Bogdan Banut: 7. nu am masina
Bogdan Banut: 8. nu am cu cine sa mai beau o bere
Bogdan Banut: 9. am de mers la tara sa lucru in locul negrilor
Bogdan Banut: 10. am de mers la nunti
Bogdan Banut: 11. am preteni tragatori pe cur
Bogdan Banut: 12. sa mai continui? ca am scoz un punct in plus fata de tine
Bogdan Banut: da' io stiu ca tu esti ala mai si mai nacajit si nenorocit dintre toti. saracutzu de tine...
Nitzu:
1. - esti cel mai tare de la Iquest deci clar iu rocs.
2. - criza financiara la bugetu Iquest?
3. - la master vei fi sef de promotie. sau erai sigur daca mergeai la UBB.
4. - la firma tu esti sefu sa invete altii.
5 - la site lucru e misto. si is prieteni care vor sa te ajute: pick me pick me.
6. *cenzurat*.
7. HALEULIA, te invidiez.
8. - pai numa mobilizeaza-ne. zi-ne ca faci cinste. momela of course.
9. - la bogdana e ok
10. - la nunta e funi. nu da bani oricum , da plic gol. ai tai pica de fraeri, ca scrii numele lor pe plic.
10. -
Nitzu: 11. ii stiu si eu . aia e drept. 12 - stop it
Nitzu: 13. conversatia asta ai putea-o pune pe banut. ro
Nitzu: 14. vei fi concediat de la Iquest
Bogdan Banut: damn... prima data de multe luni cand chiar ai haz
Nitzu: 15. de ce draq scriu cu bold?
Bogdan Banut: fuck knows... probabil crezi ca ma impresionezi
Nitzu: nu ma nu stiu sa il scor
Nitzu: scot
Bogdan Banut: pai atunci 6 si 7 se rezolva pentru amandoi daca mi le dai mie
Nitzu: nu poci. tin la tine
Nitzu: fuck am bagat si italic
Bogdan Banut:
*Dupa vreo doua minute:*
Bogdan Banut: done
*Dupa inca vreo doua minute:*
Nitzu: man
Nitzu: scoate-le, sau cenzureaza-le
Nitzu: serios
Bogdan Banut: no way
Bogdan Banut: fara cenzura
Nitzu: serios
Nitzu: cenzurreaza pls
*cenzurat*
In concluzie: si s-a cenzurat :D
Vineri seara, la palincie. Ce pana mea, sunt din Salaj, tre' sa fac palinca! :D Am trecut pe-acolo numa' asa, sa vedem cum merge treaba, ca n-aveam de gand sa stam pe-acolo toata noaptea. Da' cand ajungem acolo, surpriza: vreo sase insi (din care doi erau aia care faceau palinca) trageau un chef de-ala epic, stingeau aia paharele de palinca cu cate un tap de bere! Damn! nu era de bine, asa ca am ramas acolo toata noaptea. Chefliii s-au cam ofticat de prezenta mea si s-au mutat in alta parte. Perfect, ma gandesc eu, ca astialalti doi care fac palinca se pot concentra pe ce vreau eu. Da' pentru unul era prea tarziu... era pulbere omu'. Eh, macar ramasese alalalt in stare de functionare, mai eram si eu pe-acolo...
Acum cateva zile ma gandeam ca nu am mai stat de mult la povesti cu un om prost. Ca uite mah, parca toata lumea e desteapta zilele astea, ce tare faza frate, etc... Am cobit! Bah, ala pulbere de la palincie era grozav! Ioi... nici nu vreau sa ma gandesc. Si dobitoc, si pulbere de beat. O combinatie beton, ce sa zic... pe mine m-ar fi impresionat cu oricare din ele, si omu' le avea pe amandoua! :D Avea asta o chestie tare: ma fixa cu privirea. Adica noa, ne plictiseam pe-acolo toata noaptea, palinca curgea incetisor, fiecare cu gandurile lui... si ala pulbere cu ochii tinta la mine. La inceput credeam ca vrea sa-mi zica ceva, da' cand ma intorceam spre el, ala instantaneu incepea sa se uite pe pereti :D poate credeti ca e funny treaba, da' dupa vreo doua ore de spionaj simti ca tre' sa iei masuri, ca asa nu se mai poate... asa ca-l fixam eu, si bietu om cre' ca a numarat noaptea aia toate panzele de paianjen de pe toti peretii din palincie! :))
Da' tre sa recunosc ca n-a fost rau. Mi-am improspatat cultura in materie de manele! Am ascultat toata seara vreo doua casete cu manele. Am vazut cum se repara un casetofon cu un pahar de palinca. Am ras cu lacrimi la o faza facuta de aia doi - a fost mai tare ca-n orice filme faza (ceva de genul fazelor in care unul rau trage cu pistolul in pamant langa picioarele aluilalt, ca sa-l faca sa danseze - da' aici cuvintele nu au cum sa redea ridicolul incredibil al situatiei, asa ca nu mai insist - da' repet ca am ras cu lacrimi!).
Maneaua aia beton o gasiti la inceputul articolului, si mai jos sunt niste poze cu palincia, enjoy! :D
V-a placut? :D Veniti la o palinca si-o manea? :))
Doua motive pentru care imi plac mie weekendurile:
Absint. Candva prin adolescenta (adica acum vreo... 10 ani?!?) citeam mult. Da' gramada de mult. Si prin cartile pe care le citeam, am dat odata de absint. Ce sa zic, nu citeam tocmai bibliografia obligatorie de clasa a zecea... Si aflu despre absint ca e un fel de
"bautura miraculoasa", inspiratia unei gramezi intregi de artisti, o bautura inconjurata de mister, cu puteri aproape supranaturale. I se mai zice si "Green Fairy". E un distilat alcoolic avand la baza pelin. Am citit inclusiv ca ar provoca dependenta si apoi dementa si ca este interzisa in majoritatea tarilor "civilizate".
A fost suficient ca sa imi fac un obiectiv in viata din a bea o data absint.
De ziua mea am primit de la un prieten foarte apropiat o sticla. Nu m-am prins din prima ce era (ceva bautura verzuie, arata cam ca un lichior), intr-o sticla meseriasa. A doua zi m-am prins ce este... cred ca mi-au tremurat genunchii :). Nu m-am atins de ea, pentru ca asteptam un moment mai "ceremonios" pentru
asa o bautura speciala. Momentul ala a venit in seara asta. Am desfacut sticla, am pregatit un pahar (foarte ceremonios pentru mine)... da' de nerabdare am baut o gura direct din sticla, ca pana sa torn in pahar si... pierdere de vreme! (din nou, foarte ceremonios :D). Revenind, am baut o gura. M-a traznit!!!!
Gust placut, o aroma distincta, culoare superba, tot ce vrei. Da' frate, 70 de grade!!! Inuman!!! Strigator la cer!!! O gura a fost suficienta sa imi amorteasca gura, gatul si stomacul. Mie wisky-ul si palinca mi se par inacceptabil de tari. Si au 50 de grade. Si absintul la 70...?!?
Un mit spulberat. Pacat, da' pentru mine e prea tare... desi altfel este bun. Oare merge cu RedBull? =))
In concluzie: Felix frate, de ce-ai vrut sa ma otravesti?!? Puteam sa rezolvam problema onorabil, "ca intre barbati"... :D. Da' daca n-ati incercat inca absint, va recomand sa incercati. Am eu o sticla, daca sunteti tentati! ;)
Ca sa fim bine intelesi:
1. Tot ce este prezentat mai jos este o perspectiva subiectiva. Pentru informatii concrete, va recomand sa consultati organele
abilitate (si cand zic asta, in mod sigur nu ma refer la presa).
2. Toate cele descrise mai jos pot sa fie fictiune. Nimic din ce este continut mai jos nu trebuie considerat real.
3. Orice asemanare cu realitatea (nume, fapte, locatii, date, absolut orice) poate sa fie pur intamplatoare.
4. Este interzisa reproducerea textului de mai jos, partiala sau totala, indiferent de scop.
Duminica dimineatza, pe la 8 jumate, ma trezesc. Rupt de somn, da' si mai rupt de foame - ma ridic din pat, trec pe la baie,
si cobor rapid la salonul pentru micul dejun. Aici - stupoare - micul dejun nu se serveste decat de la ora 11. Futu-i... da'
il vad pe Robert in hol, si imi zic ca in doi o sa treaca timpul mult mai placut si mai repede, deci ma duc bucuros la el. Ne
salutam, si tipul ma intreaba: "Ce-ati facut bah?!? Eu acuma dimineatza am auzit cate ceva... ce s-a intamplat?!?" Robert
ramasese la hotel, a pierdut toata "distractzia". Ma duc la bar, imi iau un Becks lemon - simteam nevoia sa fac acuma repede
chestii pe care nu le-am facut niciodata - si ma apuc de povestit. Pentru voi, o sa incep cu inceputul:
Vineri dupa-masa intra Tibi in birou si ne zice ca au sosit microbuzele. Il chinuim un pic pe unul care intrase cu microbuzul
chiar in fatza firmei - nasoala alegere, ca iesirea e tare stramta si in curba, si microbuzul ala cam lung... da' noa, iese
omu' cumva si urcam. Apropo, la faza asta am facut un pariu si am castigat o bere - Mitza, sa stii ca nu am uitat. Urcam
foarte bucurosi, ca mergem la team-building - chestia aia care dupa unii inseamna sudarea echipei, dupa altii inseamna alcool
si sex - eu zic ca e cam intre, adica se intampla cate ceva din fiecare (in cazul ideal :D). Mergem in Maramures - nu mi-e
clar unde, suntem cazati pe langa Cavnic, si avem ceva treaba si cu Lapusul... ceva nedefinit deocamdata. Oricum, treaba
faina - ne asteapta un weekend beton! Iesim cu greu din Cluj - e vineri seara, nici nu ne asteptam la altceva. Oricum,
atmosfera e absolut beton in microbuz - ne distram ceva incredibil. Dupa vreo... ora jumate cred, soferul explodeaza! Urla la
noi ca suntem sub orice critica, ca el n-a mai vazut asa ceva, ca nu poate sa conduca, ca...!!! Mai mult chiar, ne amenintza
ca daca pune o frana ne arunca pe toti prin geam - si pentru exemplificare pune bou' o frana de-o arunca pe Ada in scaunul
din fatza, ca statea in genunchi pe scaun, intoarsa in spate. Idiot, frate, ce sa zic! Are un text tare: "Viata voastra e in
mainile mele"... si-mi vine rapid replica: "Si a ta e in mainile mele daca nu te linistesti!", da' tac din gura ca nu are
rost sa arunc paie pe foc. In fine, ne cam socam, da' ne mai si linistim, ajungem la intrarea in Dej, Gabi isi face cumva
curaj sa-l roage pe dobitoc sa opreasca la o benzinarie sa tragem un pisu si sa ne luam ceva de mancare, si dobitocu' de-abia
vrea sa opreasca, ca doar vorba lui, "Vedeti acuma ca cine rade la urma rade mai bine?". Boule. Sa vezi ce bine-i rade tu
daca ma pish io in microbuzul tau. Esti prost, ar trebui sa te prinzi ca orice-ai face tot pici de fraier. Epava dreq, daca
nu suporti galagia transporta pui congelati idiotule! Ne urcam inapoi in microbuz si... surpriza, intram in benzinarie (ca
initial dobitocu' a tras pe dreapta, si ne-a lasat pe toti 18 sa trecem strada care cum puteam, in loc sa intre in benzinarie
cu masina), si ne reproseaza foarte afectat ca "l-am reclamat". Ma enervez rau, incep sa-i zic de toate (sper ca nu l-am
injurat, chiar am incercat sa fiu civilizat, da' asa m-a ofticat bou' ca nu mai sunt sigur ca nu am sarit calul). Ma rog,
spre binele tuturor, dobitocu' isi cam tine gura, eu vad ca nu am cu cine sa ma cert si dupa ce-i zic ce am de zis ma
linistesc si cobor; jos mai avem o repriza mica da' pe langa aia prima, asta e "la relanti" :). Urcam in masini, continuam
drumul, intram in Maramu' si eu is tare tare incantat: e prima data in toti astia 27 de ani ai mei cand pun piciorul in
Maramures - si tot timpul am trait tare aproape de el. Din pacate, e noapte deja, si nu vad mai nimic. Ne ratacim, mergem pe
la cucurigu (dobitocu' si colegul lui pornisera in cursa fara sa stie drumul, fara sa-si faca o schita, fara sa aiba un GPS,
fara sa aiba macar o harta, si culmea, fara sa stie macar sa citeasca semnele de circulatie - soferi de tractor, fara
discutie!!!), intr-un final ajungem pe la 10 seara la hotel. Hotelul - surpriza - absolut superb. Amenajat fain, angajatii
foarte ospitalieri, mancarea buna, piscina, teren de fotbal, si bautura multa din partea firmei. Seara trece super (cred ca
pentru toata lumea). Bautura, povesti, fotbal, piscina, dans, karaoke, ce sa mai zic, erau de toate. Cativa nebuni sar in
piscina exterioara - erau probabil vreo 10 grade, si apa nu era incalzita :). Unii joaca fotbal - eu nu am treaba cu fotbalul
da' macar fac ceva galerie. La un moment dat ma enerveaza Mihai ca ma cam ia peste picior si eu nu stiu sa ma trag de chiloti
cu Mihai. Il las in treaba lui, imi vad eu de-ale mele. La un moment dat am impresia ca o colega nu ma place deloc, da'
stupoare - a doua zi nu-mi mai amintesc care era :)). Dimineatza plec la culcare - Gabi nu vrea sa vina sa ia el cheia, ca
bate la usa cand vine si ma trezesc eu. Intr-adevar, vine tipu', bate la usa vreo doua minute, trezeste o juma' de etaj, si
intr-un final, spre ghinionul lui, il deschid - zic spre ghinionul lui pentru ca altfel avea o sansa buna sa doarma la gagici
in apartamentul lor meserias cu jacuzzi si alte chestii exotice :D.
Sambata dimineatza ma trezeste Gabi sa mergem la masa si dup-aia la ce-o fi - pe moment l-am injurat, dup-aia i-am multumit,
si acum i-as multumi daca m-ar fi lasat in plata Domnului sa pierd toata "distractia"! Coboram la micul dejun, mananc ca un
spart si beau patru pahare de suc (eram deshidratat rau dupa seara precedenta!). Aflam programul - se merge la rafting si
caiace. Se fac rapid 4 echipe, si aflam ca avem de facut ceva film parca... Whatever, nu am vazut nici o camera decat noaptea
tarziu, da' alea nu erau camerele noastre, erau ale echipelor de stiri! Ajungem pe malul Lapusului, ne luam echipamentul
(neopren, veste de salvare si casti) si urcam in ambarcatiuni. La urcare - dezorganizare totala: urca cine unde apuca.
Caiacele se epuizeaza instantaneu, Tibi si unul dintre organizatori primesc de-alea mai smechere, cu fustita, si restul raman
in barcile de rafting. Naspa, ma gandesc, ca vroiam si eu cu caiacul. Ne lansam pe apa, si iese o tura super tare de rafting.
Apa placuta, afara e caldut, peisajul e beton, cu barca ne descurcam bine, ghidul e super meserias si simpatic. Mai trecem de
cate-un repezis, mai avem de vaslit mai cu suflet pe ici-colo, mai oprim sa facem o baie in Lapus sa ne racorim, mai facem un
body-rafting (sari in apa cu vesta de salvare si te lasi sa te duca apa), mai un "hi-5" (toate vaslele unite deasupra barcii
si urla fiecare ce vrea si cat de tare poate). Cool de tot, genul de distractzie la care nu poti zice "nu" - uite, dimineata
aia as putea-o include fara niic o greata la "quality time". Ajungem la un pod unde ar trebui sa ne dam jos - da' cum lumea
mai vrea sa schimbe raftingul cu caiacele, mai continuam traseul inca o bucata. Unii schimba, altii se fac ca nu aud, altii
refuza ("-Nu vrei sa schimbam, te rog?" "-Nu!" =)) fuckin' shit, idiotule, aia nu era intrebare, chiar daca era formulata
asa. Unii e mai prosti, sau mai prost crescuti. Nu e duma, e realitatea!) Raman tot fara caiac, da' nu ma supar ca imi place
de numa' in barca. Mai avem de mers pe rau inca cam cat am mers (adica vreo doua ore) - e cam nasol ca nu avem mancare si
nici apa, da' doua ore nu pare imposibil - acum e de-abia ora 1. Pornim de la pod, si bagam... si bagam... Traseul e mai
nasol aici - adica e mai dificil, si ne miscam mai incet decat deasupra podului. De la o vreme obosesc, si Mitza e baiat bun
si schimba locul cu mine - mai exact, el vine in locul meu in barca, si eu ma duc in caiacul lui. In caiac e mult mai lejer,
ca e mai mic, esti singur in el, e mai usor de controlat, desi e mai instabil decat barcile. Ma relaxez frumos, am si atipit
in caiac (m-am intins pe spate, intr-o zona mai linistita, si m-am trezit speriat cand s-a batut caiacul de primii bolovani
din aval). Incet-incet, ne dispersam cam tare pe rau, caiacele (mai ramasesem 5 caiace in zona mea, restul stiam ca erau mult
mai in fatza) ceva mai in fatza, dup-aia barca lui Ionut (Ionut e ghidul din barca in care eram si eu, tare meserias gagiul),
si dup-aia undeva in spate trebuiau sa mai fie si celelalte trei barci. Intr-o vreme fac grup cu Laura, Corina, si unul
dintre organizatori, mergem asa ceva vreme, dupa care imi dau seama ca barcile nu mai vin si stau sa le astept. Dupa ceva
vreme - da' nu putina! - ma ajunge barca lui Ionut. Eu ma simt fresh acum, si le propun sa schimbam daca vrea careva sa se
dea cu caiacul, da' nu vrea nimeni - norocul meu, ca e mai lejer cu caiacul. Ma distantez iar, ii ajung pe cei din fatza
(Corina, Laura si tipul alalalt), mai mergem iar ceva vreme tot asa, da' ne saturasem frate... era prea mult deja. Ne era
foame, ne era sete, si eram franti de oboseala. Da' noa, nu avem de ales, tot mergem inainte. Eu ma gandeam ca e deja
exagerata treaba - in pana mea, e distractiv sa te dai in barci, da' daca faci asta toata ziua te saturi pana peste urechi.
Ma gandeam ca era teoretic prima mea zi de concediu - mai bine stateam dreq acasa in Cluj si luzaream toata ziua decat sa
intru la apa pe Lapus. Corina nu e nici ea deloc bucuroasa... ne miram cat de inconstienti tre sa fie organizatorii sa ne
bage pe un traseu asa lung. Eu fac o gluma fara sa stiu ca e de fapt o premonitie: "Ai vazut la ProTV stirea aia despre
Softvision? Poate ajungem si noi la stiri, daca mai stam mult pe raul asta...". Nasolie curata, incepe sa ploua. O ploaie
de-aia nasoala, marunta si interminabila, mocaneasca, numai buna pentru facut praf moralul unuia intr-o situatie naspa. Se
lasa si frigul, de-acuma nu mai e placut sa intri in apa. Adica nu ca nu mai e placut, e chiar nasol! Corina iese din caiac
sa-l traga peste niste pietre, si cand sa urce inapoi pica in apa. Ramane asa, nu mai are nici energie, nici chef de nimic...
reusesc cumva sa o mai incurajez, se ridica si porneste mai departe, da' e nasol ca e si descurajata, si extenuata. Asta e un
detaliu minor care insa iti fute moralul destul de rau daca vine la momentul nepotrivit. Futu-i!!! Nashpa rau treaba, mie
nu-mi mai place deloc in ce situatie suntem. Incepe incet-incet sa se innopteze. Deja ne cam trecuse cheful sa ne plangem de
mila, bagam asa calumea sa ajungem odata in capat. Nimeni nu mai are chef de poante, trecusem clar de faza asta. Corina se
mobilizeaza, baga constant, stim toti ca nu avem de ales. Da' traseul e nasol in zona asta, unii mai pica de pe caiace, e
nasol in apa asta rece si e intuneric... Tot mergem inainte ca alta solutie nu vedem. Eu de doua ori scap ca prin minune, cu
un picior in apa si unul in aer, fara sa controlez deloc caiacul - daca ajungeam in apa, nu stiu cum m-as fi descurcat... Ma
blochez la un repezis fix unde s-a blocat si Laura - da' iesim amandoi lejer din chestia asta. Laura ma uimeste - stie sa
motiveze lumea ceva incredibil. La un moment dat zambesc pe sub mustata - zice ceva de genul "Te descurci de minune. Hai ca
nu mai avem decat un pic!" - doua propozitii, doua minciuni, da' ea a stiut sa le zica incat sa le credem. Respecte pentru
asta, eu nu pot sa trec peste niste realitati evidente - in momentul asta imi dau seama (gandindu-ma si la alte situatii prin
care am trecut) ca pot sa motivez, dar nu mint pentru asta - rusine sa-mi fie, de-acuma inainte promit sa ma schimb, si sa
mint cu nerusinare daca asta da sperantza cuiva - pentru ca daca realitatea nu te poate incuraja, atunci mai bine sa o faca
minciuna, decat sa te descurajezi. Multumesc pentru lectie, Laura! Adevarul e ca eram rupti de oboseala, trecusem peste faza
in care ti-e foame sau sete, moralul ne era zdruncinat rau, ne ploua nonstop, nu aveam nici cea mai mica idee cat mai avem de
mers, se cobora noaptea si nu aveam nici o lanterna, nici un chibrit, nici un telefon, nici o folie cu care sa facem un
adapost... NIMIC!!! Pizda ma-sii de treaba!!! Ajung sa ma intreb prima data in viata daca nu visez cumva. Nu mi s-a mai
intamplat niciodata, dar in seara aia asta era impresia. O fi probabil un subterfugiu psihic - refuzi sa crezi ca ti se poate
intampla asa ceva si preferi sa crezi ca o fi un vis. Nu tine mult gandul asta - pentru ca eu nu am cosmaruri asa nasoale -
eu in cosmaruri maxim pic de pe un scaun, nimic mai mult. E clar, e reala toata treaba, si tre sa ne descurcam cumva. Ma
gandesc sa iesim din defileu cat mai e lumina - da' ma prind ca numai ne prinde noaptea in padure, si daca nu gasim ceva
drum, e vai de curu' nost' - asa ca mai bine ramanem pe rau si mergem mai departe, poate se termina odata defileul si dam de
ceva urma de civilizatie. Trecem de un repezis nasol, da' Corina pica - si aici e mai nashpa ca sunt cateva cascade
succesive, si ea trece prin toate, in apa, nu in caiac... Iese cu greu la mal, recuperam caiacul si vasla - dar ne dam seama
ca nu mai putem continua. Malul celalalt arata destul de ok - adica este un fel de plaja pe care puteai sta, si ne mutam
acolo. Tragem caiacele pe mal, ne asezam cum putem si asteptam. Eu imi faceam jumatea de ora - cei care ma cunoasteti bine
ati mai auzit de jumatea mea de ora - o jumate de ora dupa ce ajung acasa in care nu am chef de nimic, stau si ma odihnesc.
Am gasit o "scobitura" (un fel de surplomba) intr-o stanca, mi-am tras caiacul acolo si m-am intins... abia atunci mi-am dat
seama cat de obosit eram. Si cand zic obosit, nu ma refer doar fizic. Statea intins pe caiac, si ma gandeam ce-o sa facem in
continuare - dar ciudat, nu eram speriat, ci mai degraba nervos :)). Ma asteptam ca fuckeru' de la organizatori sa zica ceva
- da' ala statea linistit acolo, nu zicea nimic, nu facea nimic... Laura incerca sa organizeze ceva, da' nu prea avea cu
cine. Nici nu mai stiu daca reusisem sa organizam ceva dupa vreo ora, cand auzim zgomote pe rau in sus. Desi era clar ca
trebuia sa fie de-ai nostri, ca doar nu trecusera nici unii de noi, noi am sperat ca sunt ceva echipaj trimis sa ne salveze.
Adica nu ca am sperat doar, am sperat in asa hal incat am ajuns sa credem asta - desi era cea mai putin probabila
alternativa. Zgomotul se apropia, eu am recunoscut vocea lui Andrei, m-am prins cine sunt. Ei erau foarte convinsi ca noi
suntem o echipa de salvare trimisa sa-i recuparam pe ei. Dezamagire totala cand s-au prins ca suntem 5 amarati esuati pe
malul Lapusului (5, ca intre timp esuase langa noi si Valentin). Au tras si ei la mal - nu mai rezistau sa continue drumul pe
intuneric. A urmat o chestie ciudata - nu stiam cati suntem aici, era intuneric bezna, si unii incercau cu disperare sa-si
dea seama cine mai e acolo. Asta m-a surprins, pentru ca oricum nu prea avea importanta... indiferent cum il chema pe unul
sau pe altul, era tot un soi de nacajit ca si tine. Cateva momente de confuzie, provocate de bezna totale de afata si de
nervii prea intinsi. Ghidul din barca era Ionut - si s-a vazut ca nu e ghid degeaba. S-a prins rapid care e situatia, a
organizat lumea sa facem un fel de adapost (am suspendat barca pe un bolovan si pe niste vasle de caiac), sa fim cat de cat
protejati de ploaie, ne-a convins sa ne inghesuim sa ne tine de cald, a refuzat sa se incalzeasca cu Laura pe motiv ca e prea
batrana :)) - asa a zis el, nu eu! - Laura, is convins ca daca nu era bezna nu ar fi avut absolut nimic de comentat). Oricum
Laura nu coopera la incalzitul reciproc ca prefera sa faca genoflexiuni si stuff de genul asta (eu ma gandeam cat poti sa
faci miscare, avand in vedere ca nu am mancat nimic de peste 12 ore, am bagat nonstop la vasle, si pana dimineatza mai aveam
inca vreo 12 ore). Bezna si nervii intinsi la maxim ne faceau surprize neplacute: ba vedeam lumini si ochi, ba auzeam voci,
da' un singur lucru era cert: TOTI vroiam doar sa scapam odata de-acolo. Ma trece un gand horror: daca nu vine nimeni dupa
noi? Daca cei cu primele caiace nu au iesit nici ei din defileu si nu pot sa ceara ajutor? Daca mai este atata de mult pana
la iesirea din defileu incat echipele de salvare sa nu poata ajunge decat dimineata? Nu am zis chestiile astea decat lui
Andrei, sa nu se panicheze lumea - da' asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca s-ar putea sa stam toata noaptea
acolo. Eu ma gandeam cu groaza la perspectiva de a ne petrece noaptea pe malul raului - o perspectiva tare sumbra pentru ca
eram uzi din cap pana-n picioare, nu aveam nici un fel de adapost, si noaptea poate sa fie chiar frig bine. In noaptea aia am
vazut cum poti sa privesti perspectiva de a muri fara sa te sperii: e destul de simplu, ii gasesti un alt nume. In cazul
nostru, numele alalalt era HIPOTERMIE. Un nume foarte civilizat, atata de civilizat si de stiintific incat ai zice ca nu are
cum sa-ti faca ceva rau chestia aia. De fapt, realitate e mult mai nasoala: iti scade temperatura corpului, incepand cu
extremitatile, amortesti, adormi, iti scade temperatura corpului in zona organelor vitale (trunchi), mori. End of story. Te
gaseste echipa de salvare a doua zi dimineatza, teapan. Nu trebuie sa fii inghetzat, temperaturile negative nu sunt o
conditie pentru hipotermie - aveam suficiente conditii pentru "a intra in hipotermie" (cu cuvinte neaose, "a crapa"). Noi
speram sa vina cineva sa ne salveze, pe rau, pe mal, cu un elicopter... oricum, numai sa vina. Adevarul e ca elicopterul era
vedeta - probabil pentru ca vine cel mai repede si e cel mai spectaculos. Oricum, dupa ce mi-am dat seama ca s-ar putea sa
stam aici ceva vreme, m-am mobilizat, am cautat o solutie sa ne mentinem caldura toti, sa trecem cumva peste noaptea asta.
Asa am ajuns in bratele lui Cristi - bah, Cristi are cred peste doi metri. Eu is tot asa cum ma stiti. Cat ma tinea el in
brate era ok - da' ma intrebam cum o sa-l tin eu in brate?!? =)) Ionut era super meserias - ne povestea de toate, ne zicea ce
o sa faca el in seara asta dupa ce ajunge la hotel (bea douazeci de beri, fumeaza o suta de tigari, mananca nu stiu cat... a
fost baiat cu bun simt si nu a zis cu voce tare cat are de gand sa faca sex :D... si eu is baiat cu bun simt ca zic "sa faca
sex", el ar fi folosit o exprimare mai... traditionala =)) ), facea glume, ne tot zicea de Crisul Repede, ce mai, el tinea
sus moralul cam la toata lumea. Andrei era si el foarte pozitiv, parea tare pe pozitie. Ce mai, stateam acolo inghesuiti, mai
povesteam una-alta, incercam sa ne pastram calmul, da' eu stiu ca pe mine unul m-au trecuut niste ganduri incredibile. Si
chestia suprinzatoare e ca desi erau ganduri tare pesimiste, le priveam cu o detasare incredibila, de parca nu ma priveau (un
exemplu e urmatorul: "Oare cate grade o sa fie noaptea asta? Ca vremea s-a inrautatit azi..." sau "Statistic vorbind, oare ce
sanse avem? Scapam toti? Chiar cu pneumonii si rinichi dusi si ce-o mai fi, da' macar scapam toti?"). Nasol. Chiar nasol.
Oricum, sa stiti ca nu mi-a trecut toata viata prin fata ochilor, nu m-am gandit la familie, prieteni, etc... am fost un
egoist - asta in sensul ca stiam ca o sa ies ok din toata tampenia asta. Dupa inca vreo 2-3 ore, auzim zgomote de pe rau in
sus. Evident, eram convinsi ca sunt vreo echipa de salvare. Evident, nu erau - pentru ca realist vorbind, aveau nevoie de mai
mult timp ca sa ajunga la noi. Erau celelalte trei barci, veneau grupate toate trei. Asta a fost o chestie extraordinara.
Spun asta pentru ca erau multe gagici in barci, intr-o barca erau chiar mai multe femei decat barbati - si au mers fara
oprire pe rau, ultimele trei-patru ore fiind pe intuneric si e un traseu dificil si ziua. Si au bagat nonstop pana la noi -
aici m-au surprins ghizii pentru ca au reusit sa-i motiveze pe toti in halul asta - nu stiu cum au facut-o, dar e ceva
remarcabil. Sa stiti ca m-ati impresionat cu totii, nu v-as fi crezut in stare de asta... probabil ca multi suntem in stare
de mult mai multe decat crede lumea, da' asta deja e alta poveste. Evident, si ei credeau ca noi suntem echipa de salvare
trimisa sa-i recupereze pe ei - dupa ce le tot ziceam ca suntem aialalti din grup, ei sau nu ne auzeau, sau nu le venea sa
creada, sau nu puteau sa creada asa ceva, pentru ca am auzit inclusiv o remarca de genul "Ce salvatori sunteti voi fara
lanterne?!?" - acuma mi se pare amuzant, atunci nu mi s-a parut :(. Cand au inteles care e situatia, unul dintre ghizi ne-a
explicat rapid cum sta treaba: nu poate sa vina nimeni pana la noi, ca traseul e dificil si cine stie cat de departe suntem
de drumuri de acces; daca stam peste noapte - ghiciti - "intram in hipotermie"; avem o singura sansa, si anume sa mergem mai
departe. Ne-a convins repede tipul - probabil a fost atitudinea lui foarte sigura, care nu lasa loc la interpretari. Eu aveam
insa o problema: nu vroiam sa continui drumul cu caiacul, pentru ca daca ma rasturnam, putea sa fie nasol - sa raman in
noapte fara caiac, fara vasla - si perspectiva asta chiar nu imi suradea, asa ca le-am cerut sa ma ia in barca (barca
pneumatica, de rafting). Am fost uimit sa fiu refuzat. In pizda ma-sii de treaba, intr-o barca de rafting sunt 6 vaslasi si
un ghid. Vaslasii au un fel de bancutza da' nu o folosesc - pentru ca stau pe marginea barcii. Pe bancutzele alea incape
lejer inca un om pe fiecare, fara sa deranjeze cu nimic in afara de propria greutate - dar mi-au zis ghizii ca sau vin cu
caiacul, sau raman acolo - dar ei nu ma iau in barca. Fuckin' amazing... nu-mi venea sa cred ca ei vorbesc serios, da' chiar
vorbeau. Daca nu aveam de ales, clar plecam cu caiacul, ca de ramas acolo nu se punea problema - da' vedeam barca ca fiind o
chestie mult mai sigura decat caiacul. Pe cand eu incercam sa-l conving pe Ionut sa ma ia cu el in barca (si sigur as fi
reusit ca ma simpatiza gagiul, mi-a si dat azi add pe mess ;) ), Mitza a luat caiacul meu si mi-a cedat locul din barca. Nu
stiu de ce a facut chestia asta, da' mie mi-a prins incredibil de bine locul ala in barca - pentru ca ma simteam mult mai in
siguranta. Deci Mitza, ai trecut in ochii mei peste nivelul oricum meserias pe care erai. Restul - n-am auzit nici un cuvant
- daca cineva m-a sustinut si nu am auzit imi cer scuze, da' acum chiar nu imi amintesc nimic de genul asta. Mie mi-a sunat a
ceva de genul "Toti pentru unul, unul pentru toti... cat si cand ne convine"... Shit happens, da' asta nu inseamna ca trebuie
sa ne si placa!
Am pornit din nou pe rau. Era nasol de tot - adica intuneric bezna, frig, da' macar ne mai incalzeam vaslind si aveam o alta
ocupatie decat sa ne gandim la ce ne asteapta toata noaptea. Erau momente in care nu ne dadeam seama daca inaintam sau nu.
Tot timpul inaintam pe nimerite - pentru ca nu se mai vedea pe unde este apa si pe unde nu. Oricum, erau si restul pe langa
noi, si asta ne dadea un sentiment de siguranta. Am mers asa cam o ora, cred. Ionut era mai mult in apa decat in barca - ca
ne impotmoleam la fiecare pas si el incerca sa deblocheze barca - a tras ca negru' omul asta in apa aia rece ca gheata. In
fata noastra se vad niste lumini, de dupa un cot al vaii. Nu ne vine sa credem, suntem un pic paranoici: "Eu parca vad niste
lumini in fatza, le vedeti si voi?" - "Aaa... daaa, parca vad si eu ceva lumini...". Ne-a trebui ceva timp sa ne convingem ca
sunt reale, ca toti le vedem - nu-mi amintesc vreun moment din viata mea in care sa ma fi bucurat asa de mult cand vad o
lumina ca si atunci cand am vazut luminile astea. Dupa ce am trecut inca un cot al raului, le-am vazut direct - erau lumini
de lanterne. Erau destul de departe, la cateva sute de metri - dar stiam ca totul e bine de-acum. Am luat-o direct catre
lumina, prin apa, pe mal, pe unde se nimerea. Lanternele erau ale unor pompieri care pornisera in cautarea noastra. Ne-au dat
jos din barci, si am plecat pe jos pana in sat. Am fost pe de o parte bucuros sa aflu ca eram destul de aproape de sat - vreo
500 de metri - dar pe de alta parte dezamagit, pentru ca la ora 1 si ceva noaptea, astia parcursesera doar 500 de metri. Mai
aveau cu ei niste localnici (baieti "veseli" bine, racolati direct din birt, ca la ora aia pe cine mai gasesti treaz in
sat?!?) - dar asa afumati cum erau, oamenii aia au pus osu' sa ne ajute - saru'mana baieti, e remarcabil sa vezi ca intr-un
sat pe care nici nu il pot localiza pe harta, niste localnici s-au mobilizat sa ne ajute fara aiba nici o treaba cu noi. Si
acuma fara sa fiu rau, da' sunt genul de oameni pe care daca i-am vedea pe strada, trei sferturi din noi i-am cataloga
instantaneu drept "ratati" - ratati sau nu, da' eu inca nu am ajutat la salvarea nimanui. Or fi avand ei multe chestii in
minus fata de noi, da' eu stiu sigur ca acum fata de mine au si cel putin un lucru in plus! Mai erau si doi de la Salvamont -
vai de capul lor, ca unul era mai beat decat localnicii aia racolati din carciuma la 11-12 noaptea! Deci ca sa nu existe
dubii: cei care au pornit dupa noi erau pompierii, cu vreo trei localnici, si mai erau si ceva uniforme cu "Inspectoratul
pentru Situatii de Urgenta" - eu altii n-am vazut pe langa mine. Si ne-am intalnit cu ei la vreo 500 de metri de locul in
care trebuia sa coboram. L-am intrebat pe un pompier ce faceau daca noi nu apaream pe rau - si el mi-a spus ca ar fi
continuat sa urce pe rau pana ne gaseau - acuma daca faceau asta sau nu, nu stiu, dar adevarul e ca s-au miscat destul de
incet. Odata ajunsi in sat - tambalau mare - echipe de stiri, multi veniti acolo sa ne salveze pe noi (de la diverse
institutii guvernamentale)... cu alte cuvinte, foarte multa agitatie. Ceea ce era bine pentru noi, insemna ca am ajuns in
civilizatie. Am evitat camerele de luat vederi (sa nu ma vada ai mei sa se ingrijoreze degeaba), si de-aici nu mai e nimic de
povestit (in plus, se poate vedea in clipul de la ProTV). Era cam 1 jumate, noaptea dinspre sambata spre duminica, 4-5 octombrie 2008, undeva pe raul Lapus.
Ce am invatat din asta:
1. Fizic nu cedezi. Organismul uman rezista la limite incredibile. Lipsa de antrenament isi poate spune cuvantul, dar fizic
totusi rezisti. Primul cedeaza psihicul - si cand se intampla asta, sansele sa te descurci cu bine scad dramatic. Gandeste
pozitiv, nu te opri sa-ti plangi de mila. Ai vreme sa faci asta dupa ce ai iesit din cacat.
2. Nu te duce la munte fara echipament corespunzator traseului si anotimpului.
3. Stai in grup - chiar daca teoretic esti peste media grupului, grupul te poate ajuta in situatii neprevazute si-ti mentine
moralul ridicat.
4. Nu astepta sa fii salvat. Cat mai poti sa te deplasezi, si daca stii in ce directie trebuie sa te deplasezi, continua
drumul. Povestea cu salvatorii e un vis frumos, dar realitatea e ca echipele de salvare se pot misca greu de tot, si asta te
poate costa. Ca doar nu ramai blocat pe autostrada, ci intr-un loc destul de nasol incat sa nu te mai descurci - sa stii ca
nici pentru altii, chiar profesionisti, nu e o chestie usoara.
5. Daca citesti sfaturile astea, probabil nu esti un "meserias" al muntelui. Daca nu esti, mai bine cauta-ti unul care stie
ce face - experienta poate sa faca o diferenta capitala in situatiile astea. Dar fii constient ca desi te poate ajuta, NIMENI
nu-ti poate garanta ca totul se va termina cu bine. "Risc calculat" suna destul de rational si de controlabil, dar cuvantul
"risc" nu e pus degeaba acolo.
6. Dupa ce totul trece cu bine, lumea pare dispusa sa priveasca totul foarte lejer. Unii o considera o aventura. Daca unul
singur dintre noi patea o chestie suficient de nasoala, nu mai era o aventura, era o chestie nashpa la care nu prea stii cum
sa-i zici. Daca cineva o patea rau de tot, era o tragedie. Asa ca in pula mea, constientizati prin ce ati trecut si bagati la
bibilica, bravura nu ajuta pe nimeni acum. Momentul in care bravura a ajutat a fost noaptea de sambata spre duminica.
7. Daca mai stiti voi ce as putea adauga, va rog sa-mi ziceti. Sper ca cineva o sa ramana si cu ceva util dupa ce citeste
randurile astea.
Linkuri, sa vedeti si versiunea presei:
http://emaramures.ro/stiri/Stire.aspx?NewsID=16657&Title=UPDATE-3-CHEILE-LAPUSULUI-SALVARE-Cei-36-de-turisti-blocati-in-Cheil
e-Lapusului-au-fost-salvati-in-jurul-orei-2-noaptea-VIDEO-
http://www.citynews.ro/Evenimentele-din-Defileul-Lapusului-exagerate-de-media+21230
http://www.citynews.ro/GRAV-Cosmar-pentru-36-de-turisti-clujeni-in-defileul-Lapusului+21059
Sfarsitul articolului.
Marti 23 septembrie. Azi am intrat la master... e un sentiment placut. Maine tre sa platesc prima taxa
de scolarizare pe care am platit-o vreodata... asta nu mai e asa placut :) (macar daca eram in faculta,
o plateam din banii parintilor, nu din aia de BMW!!! =))). Oricum,
NOT BAD!!! M-am hotarat greu (adica wtf, am terminat faculta de trei ani), de-abia
am avut vreme sa-mi fac dosarul (m-am decis cu doua zile inainte de ultima data de
depunere a dosarelor), am avut si ceva morcov (ca noa, n-am avut eu zece pe linie chiar toata viata ;) ), da' intr-un final se pare ca totul e ok,
acum sunt motivat calumea si nici nu-l fac aiurea numai pentru foaie, chiar am ales ceva ce
sa ma ajute.
Managementul informational al proiectelor... sper sa-mi foloseasca la ceva, eu
sunt hotarat sa profit de asta cat se poate! Urati-mi bafta! :D
Duminica, 14 septembrie. Inaltarea sfintei cruci, zi de post, candva era
ultima zi de vacanta. Dar inainte de toate, a fost si va ramane ziua mea :D!
Haideti mai bine sa incepem cu inceputul:
Vineri, 13 sept, ora 20:47 - intru in Enigma, nu aveam mese. Se rezolva rapid (de vreo 15 omuletzi),
chelneritzele ne stiu. Incet-incet apare lumea... nimic deosebit pana aici. Sergiu
se prinde ca noua cel mai mult ne place la el Ana - toata lumea e dezamagita ca ea
nu a venit :(. Se
vorbeste mult (Mita are de povestit despre savarine, Talos cu Felix despre jocuri - oare numai eu nu sunt surprins?!? :D), se rade mult (despre Mita si
savarinele lui... damn!!! :D), suntem cam galagiosi, da' nu e bai. Imi place ca
chelnerita noastra se misca repede, si e si amabila gagica - asa ca incet-incet ne
facem... happy :)). Ioana face niste poze - o stiti pe Ioana? tare de treaba fata :). E de treaba ca-si face poze mai mult ei, ca sa iasa bine pozele :P - daca avem noroc, ne da si noua niste poze si vi le arat.
Eu ma tot dau smecher cu noul meu ceas (il primisem de vreo doua
ore) da' lumea nu ma mai baga in seama. Eu ma supar si ma duc la baie sa plang =)). Apare
Blacky pe terasa - de-abia accepta sa-i fac o bere - cred ca ma stie de zgarcit sau asa ceva :)).
Nitu e fericit ca a primit aprobarea tribului sa fie cu Anca :D (foarte faina fata,
si in plus e si vara lui Irina :P ; ma intreb ce-o fi vazand la faghetu' ala de Nitu?!? -
scuze Dani ca-ti scriu numele fara diacritice ;) ). Dupa ce primeste
aprobarea, pleaca repede inainte sa ne razgandim sau sa se faca muci =)). Pleaca si
Felix cu Maria - aproape ca plec si eu :)) - da' Felix e de treaba si ia cu el si cadourile, sa ma scape de responsabilitati. Chestia faina e ca dup-aia chiar le-am gasit pe toate acasa (de tricouri nu-mi faceam grija ca nu i-s bune, da' Felix singur cu buteliile alea de vin...!!! :D). E fain ca nu e frig - si e placut pe
terasa. Ne apucam de cantat pe terasa - oricum suntem aproape numai noi (cred), si nu este muzica ca
sa nu-i deranjeze pe vecini - las' atunci ca-i deranjam noi :D! Pantiru da tonul - avem
vocile cam ruginite (alcool, tigari, plus lipsa de talent) - am observat ca adevaratii
meseriasi in ale cantatului nu se baga - o fi stiind ei ce stiu. Eu cant cu Ioana
"Inflorit-o rugutu" (cred ca asa-i zice) - restul nu stiau versurile, se vede cine-i
"de pe zona" :P. La ora trei Enigma se inchide - da' noi nu stim de-astea. Pe la 3 si-un
sfert ma suna unu' sa-mi cumpere apartamentul. Dupa ce ma freaca de nu mai pricep
nimic, imi zice ca e Cristalu - nu l-am mai vazut de vreo... trei ani?!? Am povestit
vreo juma de ora cu el si cu Mariana da' nu-mi mai amintesc nimic. Imi cer scuze ca
v-am irosit timpul, da' imi amintesc ca mi-a facut placere sa povestesc cu voi... Parca
ziceati ca la anu veniti pe-acasa, nu? Se ridica Ioana de la masa sa plece - instantaneu
se mai ridica si 5 machos - damn ce combinatie mortala - alcool mult si o fata frumoasa :) (ca sa nu existe dubii, ma si explic: alcoolul in capul masculilor, si e o chestie de moment; Ioana arata la fel de bine tot timpul :P)... M-au lasat in 4 oameni -
da' astia patru suntem caliti, am mai trecut impreuna prin momente de-astea si nu ne-a parut rau niciodata - asa ca ne descurcam
onorabil. Acesti ultimi 4 strajeri bahici suntem eu, Sergiu, Talos si Anca (Anca nu e bahica, da' e de treaba si sta cu noi :) ). Pe la 4 jumate (cred) ne zice chelneritza ca au terminat de facut curatzenie
inauntru - da' noi ne-am prins tare, tare greu ce vrea sa zica. Am plecat care cum am
putut - eu cu o butelie de vin si un tirbuson (nu aveam acasa decat un briceag "swiss
army" da' se desfac greu buteliile cu ala). Mi-am pus un pahar cu suc pe birou (stiam
eu de ce) si am adormit tun.
Sambata, 13 septembrie. Ma trezezc pe la 8 - mi-e ciuda de mor, da' nu mai
pot sa dorm. Fac cafea si beau doua cani - acuma parca e mai bine. Se trezeste si
Felix - da' doua legume nu is cu nimic mai bune decat o leguma :D. Suna Sergiu pe la
12 juma sa mergem sa halim ceva - superba ideea ca eram lihnit. Ne adunam la 1 juma
in capatul lui Manastur si pornim - mergem la motelul de la Gilau, ala de langa lac.
Inauntru era rezervat, asa ca mergem pe terasa. Foarte bine ca oricum ne place mai
mult pe terasa. Am rabdat un frig de-ala cu tremurat si clantanit de dintii si ne-au
adus greu ceva mancare rece, in farfurii de unica folosinta (...WTF?!?). Nashpa,
facem un legamant ca nu mai trecem pe-aici ever :D. Ne-am mai distrat un pic de niste
"senior citizens" - eu ma gandeam sa strigam ca a venit pensia ca dispar toti si putem
sa mancam macarea lor (astia cred ca erau acolo de dimineatza, ca le adusese deja
mancarea). La plecare apar disensiuni ;), si ne separam - o masina merge spre Cluj,
una o ia spre Marisel. Ne oprim la Tarnita, ca e golit lacul - si vrem sa vedem cum arata.
Mie mi se pare abrupt si dezolant. Si intr-adevar mare - de unde este atata apa frate?!?
Cea mai tare chestie erau niste scurgeri de pe drum (de-alea tip canal), exact pe dig -
ca scurgerile dadeau fix in lac, si cum lacul era secat... pe scurt, vedeai sub tine
cateva zeci de metri de hau - nu m-am simtit prea confortabil, da' m-a impresionat treaba.
Ne mai oprim pe ici-colo sa ne miram de minunatiile naturii,
trecem pe langa casa unde ne-am facut revul - si-i zic vreo doua lui nea Purcel,
da' el nu e acolo sa ma auda :D. Ne oprim la Crucea Iancului (parca asa-i zice) si
ne miram de o gramada de drumiri paralele care duceau la niste case. Ai fi zis ca
fiecare casa are drumul ei. In oras o fi lux, da' in creierii muntilor se pare ca e
obiceiul locului. Pornim mai departe, ajungem la Belis, mergem pe malul lacului. Aflu
cu stupoare ca Cips si Mita nu au mai fost pe-aici - rusineeee!!!! Aici e fain frate
- e soare, e caldutz, nu bate vantul prea tare... lux! Da' fat fucku' de Cips se plictiseste, si
in plus cand sta in picioare ne obstructioneaza jumate de peisaj (si e mare peisajul
acolo! :P respecte Cips ;) ) si in cele din urma ne convinge sa plecam. Plecam, frate,
plecam... ce sa facem?!? Coboram pe la Huedin si o luam spre Cluj. Pe drum vedem un
copchil sinucigas la volanul unui Logan - nu-mi pare rau de el, da' era pacat ca
erai si niste tipe dragute in masina. Sper sa aiba o viata lunga si fara invaliditati :).
Am ajuns acasa, mergem pana la Cips sa-i vizitam locuintza porno, de-abia vrea sa ne
dea un pahar de cola, si plecam acasa suparati :). Ma suna mama de la tzara, vorbesc
si cu bunica. Nice :). Noapte buna!
Duminica, 14 septembrie. Inaltarea sfintei cruci, zi de post, candva era
ultima zi de vacanta. Dar inainte de toate, a fost si va ramane ziua mea :D!
Beau o cafea si scriu ce-ati
citit acuma. Pentru voi :). Va doresc sa fiti fericiti, si va multumesc ca m-ati
citit. Numai bine! :D
09:59:14 - Nitu e primul care-mi ureaza "La multi ani" azi! :D
P.S.: daca am uitat ceva, pls anuntati-ma - promit ca o sa iau in considerare opiniile voastre.
Intre timp, anunt:
Vand apartament doua camere decomandat, 46 mp utili, doua balcoane inchise, CT, uscator, beci,
finisaje clasice, eliberabil imediat.
Sau schimb apartament doua camere (ala de mai sus) cu apartament trei camere in Plopilor, Gradini
Manastur, Grigorescu, Gheorgheni; evident, ofer diferenta.
Adresa: str. Primaverii nr. 16.
Pret: 77.000 euro negociabil.
Informatii la tel: 0754226882
Mai jos este schita apartamentului:
